SISTEM INTEGRAT DE ASISTARE PENTRU COMUNICARE ȘI TELEMONITORIZARE DESTINAT PERSOANELOR CU HANDICAP NEUROLOCOMOTOR SEVER, SIACT

Obiective şi rezultate

Obiectivul principal al proiectului constă în realizarea cercetărilor privind proiectarea și implementarea practică la nivel de prototip funcțional și testabil a unui sistem de asistare pentru persoane cu afecțiuni neuromotorii severe, care asigură comunicarea bidirecţională cu aceste persoane, realizând în același timp telemonitorizarea parametrilor fiziologici vitali ai pacienților.

Sistemul include două componente: una pentru comunicare și a doua pentru telemonitorizare. Subliniem că cele două componente funcționale utilizează practic același hardware (cu excepția senzorilor pentru captarea parametrilor fiziologici) și o mare parte din software.

Obiectivele specifice propuse spre rezolvare sunt numeroase, printre cele esențiale fiind:

(1) Studierea tehnicilor de comunicare nonverbală în vederea alcătuirii bazelor de date ierarhizate cu cuvinte cheie și a celor cu caractere alfanumerice în acord cu nivelul afecțiunilor neuromotorii posibile;

(2) Stabilirea modalităților de personalizare a listelor cu cuvinte cheie în acord cu necesitățile medicale ale pacienților (de exemplu procedeul de modificare/completare a listelor de către personalul supraveghetor);

(3) Stabilirea necesităților de aparate și echipamente pentru comunicare cu pacientul și pentru achiziția datelor pentru telemonitorizare şi realizarea hardware-ului necesar:

(4) Realizarea software-lui pentru:

      - achiziția și prelucrarea semnalelor de la dispozitivele de detecție a voinței pacienților;

      - gestionarea bazelor de date cu cuvinte cheie și cu caractere alfanumerice și a modalităților de prezentare a acestora în acord cu tehnica de comunicare utilizată;

      - construirea cuvintelor şi frazelor din caractere alfanumerice;

      - asigurarea accesului la Internet, poştă electronică şi eventual, pentru citire cărţi şi ascultare muzică;

      - comunicaţia dintre senzorii reţelei de monitorizare şi unitatea de calcul a pacientului;

      - comunicaţia pacient ↔ server ↔ supraveghetor;

      - baza de date cu pacienţi (fişa de observare, istoricul comportării şi al evoluţiei parametrilor monitorizaţi, etc.);

      - construirea bazelor de date cu istoricul comunicaţiilor pacient ↔ server ↔ supraveghetor;

(5) Stabilirea modalităţilor de folosire a sistemului de către medici, supraveghetori, etc., elaborarea unor instrucţiuni de utilizare;

(6) Elaborarea unor proceduri de educare a pacienţilor în utilizarea sistemului (procedurile finale pot fi stabilite numai experimentând cu sisteme finalizate);

(7) Testarea sistemului în următoarele etape:

      - în laborator, la nivel de subsistem şi componentă (comunicaţie, monitorizare);

      - în laborator, la nivel de sistem;

      - în spital, pe pacienţi;

(8) Valorificarea muncii depuse şi a rezultatelor obţinute.

 Rezultatul final al proiectului constă în realizarea practică a unui sistem complex de asistare pentru comunicare şi telemonitorizare pentru pacienţii cu afecţiuni neuromotorii severe.

Sistemul va fi realizat la nivel de prototip funcțional şi testabil şi va asigura comunicarea bidirecţională cu persoane handicapate, realizând în același timp şi telemonitorizarea parametrilor fiziologici vitali ai pacienţilor.

Din punct de vedere ştiinţific rezultatele vor consta în dezvoltarea unor tehnici şi tehnologii noi de monitorizare şi comunicare cu persoane cu dizabilităţi neuromotorii severe; se vor stabili pe baze ştiinţifice şi experimentale principiile unui nou mod de comunicare cu astfel de persoane; se vor aduce contribuţii la dezvoltarea tehnicilor şi tehnologiilor de telemonitorizare a parametrilor fiziologici vitali ai pacienţilor.

Un alt rezultat constă în contribuţiile originale aduse la dezvoltarea cunoştinţelor în domeniul comunicării cu persoane cu dizabilităţi neuromotorii severe. Este posibil ca în curând să se vorbească despre „protetica comunicării", ca despre o nouă direcţie de cercetare, având în vedere contribuţia la studiul comportamentului persoanelor dizabilitate în contact, în comunicare, cu o maşină inteligentă. Efectele combinării, suprapunerii neliniare a acestor aspecte sunt deosebit de interesante şi credem că se pot contura ca o nouă direcţie de cercetare cel puţin în Europa.

Printre rezultatele importante se numără şi contribuţia la dezvoltarea cunoştinţelor,  tehnicilor şi tehnologiilor de telemonitorizare, folosind sisteme de radiocomunicaţii.

Diseminarea informaţiilor prin publicare de articole şi participare la conferinţe şi simpozioane ştiinţifice internaţionale constituie un rezultat valoros al eforturilor echipei de realizare a proiectului.