Dragi prieteni,
mai virtuali sau mai reali,
Pe 22 noiembrie
2016,
prin bunăvoința conducerii Universității și a Facultății, am asistat la
dezbaterea „Noul Iași. Capitala Moldovei ca pol major de creștere
tehnologică a României”, la Palas Congress Hall. Dezbaterea a fost
organizată sub egida ANIS, Asociația Patronală a Industriei de Software și
Servicii.
Simt nevoia să împărtășesc
câteva impresii, într-un mod „semi-formal” (cu voi dar mai ales cu mine cel de
mai târziu
J).
Participare
diversă.
La eveniment au participat
reprezentanți ai autorităților locale, reprezentanți ai mediului academic,
reprezentanți ai companiilor, antreprenori, membri ai comunității locale, media
centrală și locală. La dezbatere a participat și Președintele României, dl.
Klaus Iohannis, cu alaiul de rigoare. Președintele a deschis scurt discuția… ce
a spus se regăsește în media, [vezi linkuri mai jos]. Președintele a ascultat, a
schițat câte un zâmbet sau o grimasă din când în când, a rugat de câteva ori
vorbitorii ca pe lângă expunerea problemelor să sugereze și soluții, iar după
aproximativ o oră ne-a împărtășit că a venit să ne spună că știe că
sectorul ITC este în plină dezvoltare la
Iași și că „sunteți văzuți”. Eu aș remarca faptul că nu a spus nimic despre
„sunteți ascultați”, nici la propriu, nici la figurat… ce-i drept, unii se simt
ascultați fără să li se mai și spună
J.
Evident că a venit și pentru a fi și el văzut.
·
http://www.anis.ro/dezbaterea-anis-la-iasi-cu-participarea-presedintelui-romaniei/#.WEE_9Vi7qTM
·
https://www.facebook.com/anis.romania/photos?tab=album&album_id=1132508066786075
·
http://www.pinmagazine.ro/2016/11/22/noul-iasi-o-dezbatere-pe-problemele-industriei-regionale-it/
O prezență notabilă din partea
autorităților a fost cea a Primarului Municipiului Iași, dl. Mihai Chirica. De
ce spun notabilă, pentru că mie unul (fără să am nici cea mai mică simpatie
pentru partidul pe care îl reprezintă) mi s-a părut că a afișat chiar o
atitudine deschisă, de autoritate locală, nu de om politic (rămâne să vedem dacă
mă înșel). Asta, spre deosebire de Președintele Consiliului Județean Iași, dl.
Maricel Popa, care, deși inginer (electronist) de profesie, mi s-a părut destul
de neadaptat pentru acest gen de întâlnire nescoțându-și de loc „ochelarii de
cal”, „ochelarii de om politic”. Nu pot să nu remarc faptul că mi-a făcut
impresia că nu îl asculta nimeni, poate doar atunci când i-a înmânat
președintelui o cărțulie emisă probabil printr-un proiect în cadrul
clusterului IT EuroNest,
cărțulie ce a susținut dânsul că ar conține răspunsuri la toate probleme și
dificultățile enunțate în cadrul acelei dezbateri. Cred că toți cei din sală
l-au „invidiat” atunci pentru faptul că nu au avut ocazia să audă și ei care
sunt acele soluții și să plece mai devreme acasă, în loc să-și bată capul cu ce
se poate face ca sa ne fie mai bine.
Un fapt care în mod normal m-ar fi
surprins, însă după luările de cuvânt din sală mi s-a părut apoi firesc: la
plecare, Președintele a trecut „indiferent” pe lângă celelalte autoritățile
locale, mergând direct la Primar, căruia i-a transmis „Nu
vă lăsați, domnule Primar!”.
Dezbaterea a fost moderată de
dl. Florin Talpeș, CEO Bitdefender.
Pe tribună, în afară de Președinte, s-au aflat d-nii Dan Gârlașu, Vicepreședinte
ANIS, responsabil de Educație și Răzvan Rughiniș, Președinte TechLounge și
InnovationLabs. Practic după cuvintele introductive ale Președintelui și ale
Primarului, în scurt timp s-a creat în sală o atmosferă foarte intensă ce îmbia
la discuție și la abordarea a orice fel de temă. La acest fapt remarc în md
deosebit contribuția moderatorului care a lăsat impresia că respiră prin toți
porii Industrie ITC. Din păcate însă au apucat să ia cuvântul doar câteva
personalități și a fost timp doar de punerea pe tapet a câtorva probleme și
propuneri.
Și cu aceasta vine
și prima concluzie: dincolo de izul politic, această întâlnire a fost un
extraordinar prilej ca să se afle la aceeași masă: 1. Mediul economic 2. Mediul
academic și 3. Autorități locale și centrale, ceea ce a creat premisele
începerii unei dezbateri. Doar că a fost mult prea scurtă;
a fost așa doar de spart gheața.
Problematică
complexă.
Ca și teme de dezbatere, au fost
inițial mai multe trecute pe agendă, apoi au fost reformulate:
- Resursa umană la nivel local
- Digitalizarea economiei
și a administrației locale
- Stimularea dezvoltării
industriei de servicii globale IT
- Stimularea
antreprenorialului IT
- Specializarea
inteligentă.
În final, s-a atacat în special
prima temă și puțin din a doua. În afară de autorități și cei de pe tribună, au
luat cuvântul, din ce am reținut eu:
- dl. conf. Adrian Iftene, Decan
al Facultății de Informatică,
- dl. Traian Luca, CEO of Gemini
CAD Systems,
- dl. prof. Dan Cașcaval, Rectorul
Universității Tehnice,
- dl. Dan Zaharia, Extind
Management,
- dl. Irinel Alban, Basware,
- dl. Dorin Cristea, RomSoft.
Printre altele s-a spus că în Iași
sunt aproximativ 55 000 studenți
anual, că Facultățile de ITC din Iași (incluse în Tehnologia Informației fiind
aici și cele cu profil Electronic și Electrotehnic) produc aproximativ
1100 absolvenți, în timp ce
industria ITC din Iași scoate spre angajare anual un număr de poziții
cel puțin dublu. S-a mai spus ca în
medie din 10 joburi scoase la
concurs se ocupă doar 6. S-a mai
spus că în ultimii 6 ani (dacă am reținut eu bine) numărul
angajaților ITC în Iași s-a dublat,
ajungând la 13 000 în prezent, ceea
ce înseamnă că în Iași, 1 din 25 de
locuitori lucrează în IT. Totodată, se preconizează că (iarăși dacă am
reținut eu bine) până în 2030 se va ajunge la
33 000 angajați în ITC în Iași, sau
echivalent 1 din 10 Ieșeni vor lucra
în ITC.
Prin prisma acestor cifre,
expresia Președintelui că Iașul devine, după București, Cluj, Timișoara
un nou „Silicon Valley” capătă sens,
însă tot odată și semnalele de alarmă și îngrijorare capătă și mai mult sens,
începând cu întrebarea „cum se face că
abia acum Iașiul are perspective (și asta dacă se aliniază planetele, ca să
citez un prieten) să devină pol ITC!?”. Toată lumea este de acord că
dezvoltarea din ultimii ani a
aeroportului a constituit unul din factorii importanți ce au contribuit la
acest BOOST, și că dezvoltarea acestuia trebuie să continue cu prioritate
(Președintele CJ a promis că se va ocupa de acest lucru). Acest fapt a fost
subliniat și de dl. Talpeș și s-a regăsit și în analiza de business prezentată
de dl. Zaharia (care a prezentat factorii ce îi are în vedere o companie IT când
alege unde să-și desfășoare/extindă afacerile). Este evident însă că dacă se
dorește ca Iașiul să devină un pol tehnologic, este obligatoriu ca
structura administrativă și serviciile
(nici nu vreau să mă gândesc la câte intră aici – incl. școli, parcuri, terenuri
de sport, locuri de joacă pentru juniori, locuri de recreere activă pentru
adolescenți, etc, etc) să țină pasul;
este evident că infrastructura de
transport internă (străzi, trafic fluid, transport în comun, trotuare, piste
de bicicletă, etc, etc) trebuie să țină pasul. În același timp, este clar că
trebuie îmbunătățită, ca să nu spun creată, legătura pe roți cu restul țării.
Dar mai ales, eu consider foarte important că trebuie îmbunătățită
infrastructura la nivelul regiunii Nord-Est, că trebuie ca
în jurul Iașului să existe un păienjeniș
infrastructural, astfel încât fie să fie înlesnită
migrația forței de muncă către Iași
sau și mai bine să fie înlesnită crearea de sateliți, echivalând cu
distribuirea businessului în toată
regiunea. În același timp, vor trebui găsite soluții pentru crearea de noi
clădiri de birouri, de noi „zone
industriale”. Și, după cum spunea Dan Zaharia, ce zonă ar părea mai potrivită
pentru acest scop decât „vechea zonă industrială” a Iașului, către care
tramvaiele comunismului transportau zilnic zeci de mii de muncitori!? (deși la
drept vorbind eu mă întreb dacă zona ar face față noilor provocări când lumea
folosește intens mașina personală.)
Hmm! Deja când începi să
conștientizezi toate aceste provocări, te trece un fior pe șira spinării … este
acel balon al speranței la care te uiți cum dă să se ridice dar de îndată vezi
și toate pietroaiele îndoielii care îl trag în jos.
Dar să ne uităm din nou la cifre
și odată cu asta la cel mai delicat subiect discutat și cel mai critic și în
opinia mea,
RESURSA UMANĂ. Este clar că firmele ITC
ce operează în momentul de față pe piața Iașului au probleme în a găsi oameni cu
care să-și acopere planurile de creștere. Asta, după ce, se cam știe, au scăzut
ștacheta destul de mult, ba chiar unele au ajuns să angajeze și numai dacă
descoperă în candidat potențial și dorință, urmând ca să infuzeze apoi în el
training-uri intensive, de la cel mai de jos nivel. Evident că în acest context,
firmele își exprimă nemulțumirea.
Pe de altă parte, mediul academic
se plânge că a scăzut nivelul celor care se prezintă la admitere și prin urmare
lipsește materia primă. Unii cred că ar fi o idee bună să se intensifice
pregătirea tehnologică la clasele mai mici, în speță, la gimnaziu. Unii
(absolvenți de licee cu renume) susțin că ei de fapt în Facultate „s-au prostit”
iar mintea le-a lâncezit fiind lipsiți de provocări de gândire. Probabil au
dreptate și unii și ceilalți, și ambele subiecte ar trebui adresate.
Am reținut și rezonez cu mesajul
Președintelui (sau era al d-lui Talpeș?, nu mai știu) că ar trebui să ne educăm
copiii 1. Să învețe limbi străine și
2. Să învețe tehnologie, ITC. Eu aș
da punctului al doilea nuanța că trebuie să-i învățăm (mai bine zis să-i
stimulăm) să gândească, să-și formeze o
gândire critică, analitică. Și aș mai adăuga cum că trebuie 3. Să-i învățăm
(să-i stimulăm, să le cream oportunitatea)
să viseze, să-și dorească să ajungă
undeva și să se implice pentru asta.
Eu cred că foarte important ar fi
sistemul de învățământ să fie ajustat și considerând
specificul generațiilor pe care le
pregătește. Sistemul este mai mult sau mai puțin neschimbat ca abordare de
câțiva zeci de ani. Însă dacă în urmă cu 20-30 de ani se putea aborda un subiect
începând cu „teorii turbate”;
acum dacă faci așa ceva, ai pierdut audiența din prima (probabil și de aici
prezența redusă la cursuri, în unele cazuri). Ce vreau să spun este că, accentul
nu mai poate cădea pe transmiterea informației. Informația este disponibilă la
„un click distanță”. Provocarea acum este de a pune accent pe „traducerea”
informației, de a da un sens acestei informații. Ori asta este mult mai greu și
necesită multă experiență și pregătire. Și ca și când asta n-ar fi suficient,
mai trebuie lucrat și la partea motivațională (adesea, așteptarea studentului
acum este ca „eu sunt aici”, iar „tu trebuie să mă înveți”). Este foarte greu să
absolvi cu folos o Facultate dacă nu ai un țel, un obiectiv, dacă nu ți-ai
propus să ajungi într-un anumit punct sau într-o anumită zonă profesională după
ce termini Facultatea! Prin urmare, mare dreptate a avut Rectorului UTI să spună
că dacă „informația este la un click
distanță”, cariera este „la un vis distanță”. Într-adevăr, cred și eu că cel
mai greu pentru a ajunge undeva este să
visezi la asta, să afli ce-ți dorești și ce ți se potrivește. Câți tineri
visează unde vor să ajungă!? Prea puțini! Ce face Școala ca să-i determine să
viseze!? Prea puțin! Plus, cât timp mai au ei să viseze sub bombardamentul de
informație (cea mai multă irelevantă)!? Prea puțin!
Iar la asta putem adăuga: mai
sunt ei motivați să-și stabilească un obiectiv îndrăzneț dacă știu că firmele au
nevoie de ei (complet motivat, de altfel) și sunt dispuse să-i integreze doar
dacă „mișcă” cât-de-cât când termină Facultatea sau poate chiar mai devreme!?
Notă: O
părere asupra caracteristicilor
generațiilor Z poate fi găsit aici (și oriunde altundeva pe net):
Cert este că nivelul absolvenților
de specializări ITC este nesatisfăcător pentru necesitățile mediului economic
din Iași din 2 punte de vedere: atât
cantitativ, cât și calitativ. În fapt eu mă mir că firmele își ocupă 60%
dintre joburile disponibile. Dincolo de numărul absolvenților produși anual,
1100 sau cât ar fi el, după mine dacă ponderezi acest număr cu procentul
calității satisfăcătoare, probabil el ar trebui să scadă cu vreo 50%.
Așadar, după mine, Decanul
Facultății de Informatică are perfectă dreptate:
planurile sau
previziunile de creștere a Iașului ca pol tehnologic ITC se gâtuie în resursa
umană, sau cu alte cuvinte sistemul educațional va fi principalul
bottle-neck
în acest curs al dezvoltării.
Mai sus am enunțat că sistemul are
nevoie de o schimbare sustenabilă. Care o fi partea cea mai grea în a schimba
sistemul!? Pentru a căuta un răspuns, unul dintre ele, să observăm că sistemul
este reflexia nu a angajatului pe care și-l dorește Firma, ci exact a
absolventului pe care sistemul îl produce (de fapt probabil angajatul este
reflexia sistemului). Adică mediul academic are aceleași probleme cu resursa
umană: cantitatea și
calitatea. Pe de o parte, sunt facultăți de IT în Iași care au doar 40-60% din
cadrele didactice necesare. Pe de altă parte multe cadre didactice sunt în
pragul pensionării iar intrările în sistem sunt extrem de mici. În plus, mulți
avem colaborări cu industria pentru a asigura familiei un nivel decent sau
similar altor colegi ce au absolvit aceeași Facultate. Întrebarea este: poți
reforma un sistem în aceste condiții? Poți face performanță și împinge în
standardele în sus? Părerea mea este că în aceste condiții cu greu se poate doar
menține sistemul pe linia de plutire, ca să fiu optimist! Sigur, Firmele pot
veni (lăudabil și de încurajat) cu soluții punctuale, pot susține financiar ici
și colo, pot chiar prelua ele sarcina pregătirii studenților pe anumite arii.
Însă asta nu va rezolva problema sistemului pe termen mediu și lung. Acestea
sunt doar soluții de avarie. Pe de altă parte, în afară de
resursa
umană,
mediul academic
mai are în multe cazuri și probleme cu
spațiile
improprii și lipsa
laboratoarelor dotate corespunzător. Mai adăugăm aici sistemul de
administrație învechit și ineficient,
lipsa digitalizării
la adevăratul ei potențial, și avem o imagine foarte „optimistă” asupra
viitorului!
Iată de ce susțin
că inițiativa de a aduce la aceeași masă mediul academic și mediul economic,
lângă autorități este atât de important și factori mediatori.
Această întâlnire însă a
fost extraordinar de scurtă și sper că a fost doar un kick-off, iar daca
Președintele și Primarul, împreună cu ANIS, au fost catalizatori ai acesteia,
atunci, pentru aceasta, jos pălăria! Dacă însă nu va fi urmată și de alte
workshop-uri mult mai elaborate și mai țintite, bine mediate, atunci probabil
vom rămâne cu pălăria în mână, ba mai rău o vom așeza în fața noastră și vom
începe să cântăm!
Eu cred că numai stând la aceeași
masă și explicând fiecare problemele și așteptările celeilalte părți, cu focus
pe găsirea de soluții, vor fi șanse ca perspectivele să se îmbunătățească!
Pentru că eu, ca persoană care sunt ancorat atât în
mediul economic privat (corporatist)
cât și în cel educațional de stat,
am impresia că există (pe ansamblu vorbind) o mare
diferență în așteptări, o mare diferență
în gândire și abordări. Practic sunt două micro-cosmos-uri care se ating
doar din când în când. Sub această lumină, mă întreb cum funcționau lucrurile în
Comunism, cum de era realizată sinergia între educație și industrie!? Și ce s-ar
putea face acum concret pentru a reface lanțul? Ar putea Facultățile să-și
crească numărul de studenți la admitere? În ce spații? Cu ce dotări? Mai ales,
cu ce profesori și pe ce subiecte concrete?
Primarul se întreba:
ce împiedică o facultate cu profil
de ITC să plătească salarii de 4 ori
mai mari profesorilor săi decât o altă facultate, dacă acest raport este
reflectat de salariile din industrie!? Chiar așa! În mediul academic se dă
atenție majoră criteriilor de cercetare, unde oricum boii au fost puși înaintea
căruței … adică se stabilesc niște criterii ce trebuie îndeplinite (ceea ce este
foarte bine ca principiu), dar nu se oferă cadrul necesar atingerii acestora mai
întâi. De ce nu s-ar putea da mai multă importanță unor criterii de evaluare de
genul „numărul de absolvenți angajați pe profilul absolvit după 1 an sau 2 de la
absolvire”. De ce nu s-ar putea stabili salariul de intrare în mediul academic
la un nivel asemănător celui mediu de intrare în industrie pentru profilul
respectiv, decât să fie de 3-4 ori mai mic așa cum este în unele cazuri!? Cum
altfel, ne-am putea aștepta ca un absolvent deosebit să facă doctorat și să
rămână în învățământ decât să plece în industrie!?
Ar putea facultățile să-și
adapteze programa la nevoile
industriei? Unii spun că da, cu suportul firmelor. Alții spun că acest fapt ar
fi foarte riscant, din mai multe puncte de vedere. Unul ar fi că există riscul
abaterii de la cursul general aferent domeniului de specializare (înțeleg că se
plâng de acest fapt profesori din Timișoara, de exemplu). Altul ar fi că există
riscul să se insiste pe anumite noțiuni specifice și poate nu întotdeauna
suficient de științifice sau avansate. Altul ar fi că există teama lipsei
sustenabilității anumitor joburi pe termen mediu-lung. Cu alte cuvinte, facem
efortul să adaptăm programa universitară la nevoile industriei, dar nu cumva
până terminăm noi de implementat adaptarea respectivă, joburile respective nu
mai au căutare!? După mine, situația, ca de obicei, ar trebui să fie undeva pe
la mijloc, adică găsite niște proporții care să asigure un echilibru! Ceea ce
consider că este al naibii de dificil și nu poate fi realizat la nivel macro
decât prin analize foarte
pertinente, dialog și colaborare
continuă între părțile interesate!
Există în ultima vreme subiect de
discuție legat de faptul că firmele
angajează studenți chiar din anii 2 sau 3 și aceștia își neglijează studiile
și în final toată lumea are de suferit, și studentul și firma mai târziu când
apare limitarea, și facultatea imediat pentru că nu mai are audiență și
inevitabil coboară nivelul încet, încet. Nimic mai adevărat, după mine! Însă
soluția trebuie găsită pornind de la cauze. De ce angajează firmele studenți?
Poate pentru că nu mai găsesc absolvenți!? De ce nu mai vine studentul la
Facultate? Poate pentru că nu-l încurajează nici Firma, nici Facultatea!? Poate
că nu este resimțită în mod direct și imediat necesitatea cunoștințelor din
Facultate!? Soluția nu poate fi găsită decât
împreună!
Există de asemenea discuții legate
de lipsa interesului firmelor pentru
absolvenți foarte bine pregătiți, în
speță pentru doctori. Eu aș spune că
nu este tocmai adevărat, doar că proporția este mult mai mică, joburile foarte
specializate sunt încă puține iar firmele vor avea mult mai multă nevoie de
specialiști cu background solid, obținut prin programe de
master sau doctorat, pe măsură ce
își acoperă necesitățile primare de volum. În mod evident, nu sunt de părere că
masterele și doctoratele ar trebui să abordeze doar teme de interes imediat în
Industrie, însă după mine și aici trebuie găsită o linie din mijloc astfel încât
să fie susținute și cele teoretice, ce atacă probleme fundamentale, dar și unele
cu ținte precise în industrie. Și aici, soluția nu poate fi decât
colaborarea și dialogul!
Rotițele se-nvârt!
Partea a doua a întâlnirii a
conținut o serie de prezentări relevante pentru subiect.
În speță, Președintele CJ a ținut
un speech în care a asigurat audiența de tot sprijinul instituției pe care o
reprezintă. Primarul a renunțat la slide-urile pregătite de staff și a vorbit
liber despre planurile legate de domeniul ITC, și-a afirmat dorința și
deschiderea pentru astfel de inițiative și a încercat și să răspundă unor voci
din sală, de exemplu, cum că cei din administrație nu doar că nu sunt interesați
de digitalizare, dar că nici nu înțeleg ce înseamnă. Nu știu cât a fost de
convingător, în principiu a spus că nu este deloc ușor să ai ITiști în
Administrație la salariile respective, așa cum nu este deloc ușor de
trainuit angajații să se adapteze
la noile tehnologii. Mă rog, nu este un subiect de aprofundat aici, cu atât mai
puțin cu cât nici nu-mi este familiar. Am reținut însă de exemplu că există 2
sloganuri pentru Iași, și anume, „Iași –
oraș al inspirației” și „Iași –
metropolă europeană inteligentă”. Aceasta cumva ca și completare la spusele
d-lui Talpeș cum că Iașul are nevoie de
un brand, de o manifestare proprie care să-l reprezinte și facă cunoscut,
legat de domeniul ITC (atacând aici teme de genul Industrie 4.0, Internet
of Things, Smart Cities, Automotive, Cybersecurity).
·
http://www.zmi.ro/obiective_dezvoltare.html
O prezentare foarte interesantă a
fost cea a d-lui Zaharia, care a prezentat o
radiografie a businessului de ITC și
a polilor tehnologici regionali din România și Europa de Est. Oricât aș încerca
eu să reproduc din ceea ce a spus el, cu siguranță nu-mi va ieși, însă ceea ce e
de reținut este că există astfel de studii ce pot indica exact ce trebuie făcut
la nivel de Iași pentru a oferi condiții propice atragerii de companii ITC,
astfel încât Iașiul să devină un pol tehnologic nu doar la nivel național, ca și
semicerc adică, dar și la nivel internațional, închizând cercul complet prin
Est.
·
http://www.pinmagazine.ro/2016/11/22/noul-iasi-o-dezbatere-pe-problemele-industriei-regionale-it/
La fel de interesantă a fost
prezentarea d-lui Cristian Pațachia-Sultănoiu, Development & Innovation
Manager, Orange. Practic a
prezentat ce proiecte se pot face împreună cu municipalitatea, dând ca exemplu
ceea ce s-a realizat la Alba Iulia, în cadrul așa numitei abordări de
Smart Territories. În principiu, s-a
pornit de la o analiză a orașului, pe baza căreia s-a stabilit o strategie de
dezvoltare, obiective, plan, acțiuni, etc. Din acest sistem integrat,
prezentarea s-a concentrat pe partea tehnică implementată cu sprijinul Orange.
Astfel, ni s-a prezentat câte se pot face cu o serie de senzori dotați cu
sisteme de comunicații, și mai ales câte se pot realiza prin montarea în
autobuzele ce asigură transport în comun a unor routere WiFi care să ofere
internet. Prin conectarea călătorilor la WiFi-ul free în autobuz se pot realiza
o mulțime de statistici despre călători, precum durata de conectare, traseul
parcurs, traseele preferate a călătorilor ce urcă din gară, etc, etc. Informații
de referință se găsesc pe internet, de exemplu vezi linkurile de mai jos.
Oricum, eu unul aștept cu
nerăbdare maximă să văd în Iași soluții din domeniul
Smart City,
Smart Transportation (măcar în
stațiile de autobuz), dar până atunci sper să văd măcar soluții de
Smart Parking la Palas, parcare în
care mi-a luat 20 de minute să găsesc unul din cele aproape 100 de locuri de
parcare libere despre care mă anunța sistemul. Se vede treaba că dacă te bazezi
doar pe dispozitive Smart, fie că e telefonul smart, fie că e parcarea smart,
rămâi atât de „smart” precum și dispozitivul, nimic în plus. Asta și prin prisma
cazului acelor americani care au dat în judecată un producător de aparate GPS
pentru că au intrat cu mașina într-un lac fiindcă așa le-a indicat GPS-ul.
·
http://www.romaniasmartcities.ro/ro/
·
http://www.orange-business.com/en/iot-transportation
În loc de
încheiere.
Concluzia mea este „la tăți ni-i
greu”, dar nimic nu este imposibil dacă
ne dorim cu toții! Important este că, deși cu întârziere, se încearcă ceva
la Iași, se încearcă definirea unei direcții și crearea unui plan pentru a merge
în acea direcție. De asemenea, se pare că s-au cam identificat piedicile și
dificultățile. Nu sunt convins că toți racii, broaștele și știuca vor cupla să
tragă spre aceeași această direcție, însă în mod sigur este nevoie în primul
rând de mai mult dialog și lucru în
comun. Din păcate, educația se pare că este un bottle-neck, însă pentru
eliminarea lui soluția este tot dialogul și lucrul în echipă. Prin urmare, este
foarte important pentru toți cei implicați să continuați și „să nu vă lăsați”!